Main menu

header

Un buchet „Coquette“ şi pentru străini

În ultimii ani, s-a dezvoltat un veritabil Fenomen de teatru independent, ajuns chiar la o salbă de festivaluri în materie. Mai puțin ca o modă, mai mult ca o necesitate. Ca un ultim refugiu al tinerilor creatori de teatru, actori și regizori, care au terminat facultatea de teatru, însă, nu pot fi angajați la instituțiile de stat din cauza unei legislații caduce.

Ion Caramitru, un fabulos Einstein shakespearian!

Considerată comedie romantică, ultima piesă scrisă de Shakespeare, în 1611, „Furtuna”, s-a dezlănțuit de un veac pe scenele românești, în montări de referință, de la Moni Ghelerter, Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu la Silviu Purcărete, Victor Ioan Frunză, Cristi Juncu (în ultimii cinci ani) și câte alte nume. De data aceasta, la Naționalul bucureștean și-a asumat riscul unei noi „Furtuni” regizorul bulgar Alexander Morfov, unul dintre favoriții mei, după ce a sedus cu „Vizita bătrânei doamne”, montată la TNB, „Exilații” și „Don Juan”, producții ale Naționalului din Sofia, prezentate în turneu pe prima scenă românească. Mai mult, Alexander Morfov, regizor european de top, înfruntă a treia „Furtună”, după cea de la Sofia și, mai ales, spectacolul din St. Petersburg, care i-a adus un prestigios premiu rusesc, „Masca de Aur”.

Vara se numără Festivalurile…

Sigur, toamna se numără bobocii, numai că, acum, în plin Cuptor, când multe teatre au început pregătirea noii stagiuni, unii accelerează definitivarea ultimelor amănunte din salba de Festivaluri care bat la ușă. Căci ne așteaptă, ca de obicei, o Toamnă a Festivalurilor, parcă mereu aceleași, abaterea de la rutină fiind o raritate. Vom întâlni aceleași două-trei spectacole plimbate pe la toate Festivalurile, ceea ce, la o analiză mai profundă, trădează o anumită sărăcie în materie și o depersonalizare a Galelor anuale, fiecare cu o nișă clară…

Pod de teatru între Bucureşti şi Chişinău!

Eveniment în Templul Thaliei! În septembrie se va inaugura un minunat „Pod de teatru” București-Chișinău, ctitorit de Naționalele din capitala României și cea a Republicii Moldova. Frumoasa idee, susținută și de Institutul Cultural Român, va prinde viață la 11 septembrie, la București, unde va poposi valoroasa trupă a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, cu patru spectacole, urmând ca Teatrul Național „I.L. Caragiale” să susțină șase reprezentații, cu trei producții ale minunatei trupe bucureștene. Inițiatorii acestui proiect, directorii celor două Naționale, citadele ale artei dramatice din cele două țări, Ion Caramitru și Petru Hadârcă, ambii actori, regizori și animatori de preț ai vieții teatrale, demni de toată lauda pentru nobila inițiativă, sub patronajul sfânt al limbii române. Naționalul din Chișinău va deschide seria reprezentațiilor la București, la 11 septembrie, când va juca spectacolul „Amorul dănțuie și feste joacă” (baza - „Îmblânzirea scorpiei”), după Shakespeare, în regia valorosului Alexandru Vasilache, care a montat cu real succes și pe scene din România. Apoi, la 12 septembrie, o spumoasă reprezentație, cu „12 scaune”, după vestiții ruși Ilf și Petrov, în regia remarcabilului Petru Hadârcă, elogiat după „Piața Vladimir”, montat, acum trei ani, la „Nottara”, și vibrantele spectacole de teatru la microfon, la Radio România. La 13 septembrie, tânăra și talentata regizoare Liliana Țâcu va oferi un spectacol de teatru-document: „Copiii foametei. Mărturii”, după Alexei Vakulovski (autor moldovean). Gala Naționalului basarabean la București se va încheia la 14 septembrie, cu satira „Hronicul găinarilor”, după romanul lui Aureliu Busuioc, autor contemporan din Republica Moldova (regia: Petru Hadârcă).

Nebunie la Avignon: un spectacol de 18 ore!

…„Avignon, cel mai frumos Festival de teatru din lume”, cum l-a caracterizat Matei Vișniec, dramaturgul de mare succes stabilit la Paris, a ajuns la ediția a 68-a (4-17 iulie 2014). Una marcată de greva artiștilor și a tehnicienilor din teatre, nemulțumiți de noul regim de asigurare. Oricum, Festivalul s-a ținut, nu ca în 2003, când, tot din cauza protestelor, s-a anulat ediția. Marele om de teatru Jean Vilar, care a pus primele cărămizi la Festival, în 1947, cu piesa „Crima din Catedrală” de T.S. Elliot, nu și-ar fi imaginat ca această mișcare teatrală să atingă o asemenea dimensiune, cu sute de reprezentații în cele două Secțiuni. Cea oficială, „In” (anul acesta - 30 de spectacole), și cea pentru trupe independente lansată în 1966, „Off” (cu 800 de spectacole), cu reprezentații în 200 de spații de joc, pornind de la celebrul Palat al Papilor și terminând cu grădinițe, școli, piețe, străzi. Cu participanți din lumea-ntreagă, care vin la Avignon - oraș situat pe stânga Ronului, la 80 de kilometri de Marsillia și la 640 de kilometri de Paris - ca artiști de cuvinte, ai glasului și mișcării, să caute noul, respectând, în principal, tradiția. Mulți ajung la „Off” pe banii lor - din dragoste de teatru, dar și dintr-un ascuns snobism -, căci din vânzarea proprie a biletelor nu-și pot recupera investițiile serioase făcute cu închirierea sălilor și cazarea.

Patru seri de Gală cu Andrei Şerban

Finalul stagiunii a coincis cu un eveniment în lumea teatrală: un spectacol de Gală, în patru seri rare, cu sala arhiplină, înainte de premiera care va avea loc, la Teatrul Bulandra, la 9 și 10 octombrie! Evenimentul de săptămâna trecută a fost oferit de uluitorul regizor Andrei Șerban, care a programat patru repetiții cu public, în Sala „Toma Caragiu”, de la Grădina Icoanei, cu spectacolul „Omul cel bun din Seciuan” de Bertolt Brecht - piesă de referință în dramaturgia universală, pe care Andrei Șerban a mai montat-o, în 1968, la Piatra-Neamț și la New York...

„Rinocerii“ americani au şocat Cetatea Băniei

Pe final de stagiune, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova a dat lovitura! Valorosul director de teatru (nu doar de scenă!) Mircea Cornișteanu nu s-a lăsat până nu l-a adus pe marele regizor Robert Wilson să monteze în Bănie, unde, acum doi ani, ne-a fermecat cu „Sonetele” shakespeariene. Să regizeze, nici mai mult, nici mai puțin, „Rinocerii”, fulminanta piesă a lui Eugen Ionescu, autor celebru, refuzat de două ori de Bob Wilson să-i pună în scenă un text din teatrul absurdului. Acum, la 44 de ani de la primul refuz, Craiova a oferit un eveniment teatral. Care, prin generozitatea lui Mircea Cornișteanu, a fost vizionat de mai toată floarea criticii dramatice și a lumii artistice românești.

Destinul, ca un joc al dragostei şi al întâmplării

Nu este vorba despre celebra comedie a lui Marivaux, cu acei doi logodnici care nu s-au cunoscut până în ziua nunții. Mă refer la o piesă românească, „Funcționarul destinului”, de Horia Gârbea, care încheie, cu premiera de la „Nottara”, o stagiune personală de excepție, cu încă o premieră la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu („Divorț în direct”) și un spectacol-lectură („Dispariție la Senat”) la ICR, în cadrul Clubului Dramaturgilor. Alte semne că există dramaturgie autohtonă actuală, nu și destui regizori și directori de teatre, dispuși să o cunoască și să o promoveze!

„Grădinile“ lui Alexander Hausvater

Unul dintre cele mai frumoase, tulburătoare spectacole ale stagiunii peste care stă să cadă cortina este „Frau Hess și grădinile ei”. O montare de excepție, la Teatrul Evreiesc de Stat, un spectacol cabaret de teatru-dans-muzică, simfonii de lumini și acorduri sublime, cu minunate interpretări. Un spectacol purtând marca inconfundabilă a extraordinarului regizor Alexander Hausvater, mereu în căutare de noi simboluri și metafore, în forarea lui adâncă a condiției umane, indiferent de rasă, de timp, de repetabilă povară. Regizorul, mereu neliniștit, nemulțumit de starea lumii și a teatrului, pune Istoria sub microscopul Artei, în studiul chinului uman, ca o naștere a speranței.

„Credo“ - mesaj de la Sofia pentru teatrele independente

...Am avut șansa să particip la Atelierul European de Teatru, Ruse, 16-19 iunie 2014. Eveniment care, discret, a pus în discuție condiția teatrului independent, devenit, astăzi, un fenomen. Dintre cele patru spectacole prezentate în Atelierul European (două bulgărești, două româ­nești), trei au aparținut unor teatre par­ticulare. Abia debutase Atelierul European de la Ruse, când am citit pe internet măr­turisirea unei tinere regizoare din Ro­mâ­nia, Carmen Lidia Vidu: „Teatrul indepen­dent nu se ia în serios. Găsesc că se montează glumițe de spectacole, bune de văzut la o bere și o țigară”. Ruse a oferit reverul la această amară constatare...

Acesta-i spectacolul, citiţi piesa!

...Teatrul „Nottara” (director-Marinela Țepuș) se află într-o căutare frenetică de idei, de nobile surprize. În context, ultima premieră văzută, „Poker Face”, merită un buchet de aplauze, fiind și o invitație pentru alte teatre!