Main menu

header

cotnari wide

Shakespeare trăieşte şi nu îmbătrâneşte!

...Cel mai mare dramaturg al omenirii, englezul William Shakespeare, a făcut patru secole de când s-a ridicat între îngeri. Eveniment de istorie pe care Guvernul Marii Britanii l-a tratat cum se cuvine, întregul An trecut fiind comemorat în toate colțurile Terrei, confirmând acea replică devenită legendară: „Lumea-ntreagă e o scenă/ Și toți oamenii-s actori” (piesa „Cum vă place”). Anul Shakespeare 400 a născut multiple evenimente și în România, care apare, ca țară, cu o referință doar, în piesa shakesperiană („Pericle”), fără a uita că poetul nostru național, Mihai Eminescu, i-a dedicat Marelui Will un poem („Cărțile”). Finalul de Eveniment 400 s-a petrecut, la noi, pe scena Teatrului Nottara, care a prezentat un uluitor recital „Nobile William” al actorului Michael Pennington, de la vestita Royal Shakespeare Company, poate cel mai mare interpret britanic al lui Hamlet. Și cu un alt recital aparte („Lumea-ntreagă e o scenă”) al actorului Emil Boroghină, directorul Festivalului Internațional Shakespeare, ajuns la Ediția X în România!

Read more: Shakespeare trăieşte şi nu îmbătrâneşte!

Semne bune Anii au!

…2016, ca An teatral, s-a încheiat, dincolo de evantaiul de Festivaluri diverse și, în general, cu mare ecou de public, și cu o veste incredibilă pentru vremurile în care trăim! La Bistrița, la 26 noiembrie (cu o zi înainte de data nașterii lui Liviu Rebreanu), s-a înființat un nou teatru profesionist în România! Cel de proiecte purtând numele reputatului romancier Liviu Rebreanu, fiu al locurilor, totodată și un pasionat dramaturg!

Read more: Semne bune Anii au!

La „Odeon“, un super final de An Brâncuşi!

...Teatrul Giulești, unde mi-am făcut ucenicia de spectator, devenit, în ’90, „Odeon”, este condus „cum laudae” de minunata actriță Dorina Lazăr. O dovadă și ultima „cortină” ce a încheiat un frumos An teatral 2016 și, en fanfare, Anul Brâncuși. Cu neștiuta piesă „Brâncuși împotriva Statelor Unite”, realizată de francezul Eric Vigner după stenogramele originale ale procesului intentat de Brâncuși Statelor Unite, în 1928. Text tradus în limba română de remarcabilul om de teatru George Banu, el semnând și o interesantă prefață în inedita Carte-caiet program, lansată la Premieră. Piesa și-a început drumul în Franța, la Festivalul de la Avignon și la Centrul de Artă Contemporană Beaubourg din Paris. Acum, la București! La „Odeon”, spectacolul având în producție și Compania Suzanne M., cu sprijinul Institutului Francez și al Ambasadei Franței în România. O piesă-document(e), temă de meditație pentru multe generații!

Read more: La „Odeon“, un super final de An Brâncuşi!

„Romeo şi Julieta“, altă minune, după 38 de ani!

…„Cea mai tulburătoare poveste de dragoste din toate timpurile”, „Romeo și Julieta”, piesă de referință a Marelui Will, m-a fascinat întâia oară în 1978, pe scena de la „Casandra”, când o generație uluitoare de studenți (regretații Adrian Pintea și Dinu Manolache, Adriana Trandafir, Mariana Buruiană, Răzvan Vasilescu, Mirela Gorea) își dădea licența sub bagheta magică a Cătălinei Buzoianu. Un spectacol ce venea plin de lauri dintr-un turneu britanic.

Read more: „Romeo şi Julieta“, altă minune, după 38 de ani!

Minunat! Liviu Rebreanu are Teatrul lui!

...Într-o perioadă când, în România, cultura este ignorată, sărăcită, chiar umilită, mai există și excepții fericite! S-a întâmplat la Bistrița, la 26 noiembrie 2016, în cadrul ediției a XII-a a Festivalului Internațional de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu” (cu peste 100 de scriitori din șapte țări!), unde s-a anunțat ctitorirea Teatrului de proiecte! Cel mai nou Teatru profesionist din România poartă, cum altfel, numele unui titan al Literaturii Române, Liviu Rebreanu, născut la 27 noiembrie 1885, la Târlișua, lângă Bistrița. Romancier de anvergură, nuvelist, publicist, Liviu Rebreanu a avut și vanitatea de autor dramatic, existând și o operă în acest sens. La 22 de ani, pe vremea când Olivier Rebran (numele maghiarizat al viitorului literat de top) era sublocotenent în armata austro-ungară, și-a început cariera de dramaturg cu o piesă într-un act („Într-un compartiment”), urmată de altele. Piesele sale redutabile jucate au fost trei la număr: „Cadrilul” (premiera în 1919), „Plicul” (1925) și „Apostolii” (1926). După care, ajuns la notorietatea romancierului prin „Ion” și „Pădurea spânzuraților”, Liviu Rebreanu avea să devină cronicar dramatic, director al Naționalului bucureștean (1928-1929), membru al Academiei Române!

Read more: Minunat! Liviu Rebreanu are Teatrul lui!

Neştiutul, superbul Teatru de dincolo de gratii

…Minunatul Festival „Fest(in) pe Bulevard”, organizat între 10 şi 22 octombrie, în București, de Teatrul Nottara (director - temerara Marinela Țepuș), și-a consumat ultima Secțiune pe final de toamnă bogată (23-24 noiembrie). O Secțiune inedită, în fapt un remarcabil „Festival MiltiArt pentru Deținuți - Dana Cenușă (inițiatoarea și animatoarea Proiectului) - Descătușare prin cultură”. Proiect derulat de Administrația Națională a Penitenciarelor în colaborare cu Teatrul Nottara, în valorosul Festival Internațional „Fest(in) pe Bulevard”.

Read more: Neştiutul, superbul Teatru de dincolo de gratii

Savurând, la Arad, farmecul Teatrului Clasic!

...Într-o frumoasă avalanșă de Festivaluri care, din fericire, se petrec pe scena românească, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad (director - actorul Bogdan Costea) își are o identitate profundă, demnă de interes și de aplauze. Între 12 şi 20 noiembrie, Teatrul de pe Mureș și-a ținut a XXII-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Clasic, unul dintre evenimentele notabile ale anului 2016. Spectacole cu piese clasice, ce au traversat decenii și secole, în repertoriile teatrelor din lumea-ntreagă, nouă zile de sărbătoare pentru publicul arădean venit la întâlniri rare cu autori, regizori și actori de prestigiu, reprezentațiile și a patru Teatre Naționale din România și Ungaria (Iași, Cluj, Timișoara și Pecs).

Read more: Savurând, la Arad, farmecul Teatrului Clasic!

Criza criticii de teatru

…În lumea teatrului românesc se tot discută, trăgându-se semnale de alarmă, că ne aflăm în fața unei profunde crize a cronicii dramatice, menită nu doar să analizeze un spectacol, de la text, la regie și interpreți, cât, în mod special, să atragă publicul (mai ales cel tânăr!) spre teatru. Nu-i vorba despre București și marile orașe - Iași, Oradea, Cluj, Sibiu, Timișoara, Craiova. Ținta trebuie să o reprezinte teatrele din orașe mici și reflectarea Fenomenului care a devenit azi, în toată țara, teatrul independent.

Read more: Criza criticii de teatru

Minunatele cărţi de teatru tot mai puţin citite!

…Ultima ediție a FNT-ului nu a însemnat doar 40 de spectacole românești din stagiunea 2015-2016, din nouă orașe: Iași, Târgu Mureș, Cluj, Turda, Sibiu, Timișoara, Brașov, Ploiești și București (Capitala, cu producții din 14 teatre, de stat și particulare). Nici prezența uluitoare a Trupei Maly Drama Theatre din Sankt Petersburg, care a prezentat o montare novatoare a cunoscutei piese cehoviene „Livada de vișini” a titanului contemporan al teatrului universal Lev Dodin… A 26-a ediție - „Antologia ultimei stagiuni teatrale românești”, cum plastic a denumit-o remarcabilul regizor Alexa Visarion, s-a mai remarcat prin două elemente de ecou…

Read more: Minunatele cărţi de teatru tot mai puţin citite!

De ce ocolesc regizorii români dramaturgii autohtoni?

...În ultima lună am urmărit două spectacole (ale Naționalului clujean) ce m-au pus serios pe gânduri, interogând, grav, care-i sensul teatrului modern?! Două spectacole din triada unui scriitor argentinian, Rodrigo Garcia, venit în Spania, unde s-a lansat ca dramaturg, regizor și scenarist, sub pecetea „cel mai exploziv dramaturg contemporan care încearcă o depărtare voită de teatrul tradițional”!?! N-am tras concluzii, după ce i-am urmărit întâiul spectacol („Interzis accesul animalelor”), text „feroce” montat de autor la Naționalul timișorean, acum şase ani. Când am văzut șopârle și șoareci tăiați, înaintând pe pieptul gol al unui bărbat, imagini mărite de o cameră de luat vederi sau când am auzit o tânără, spurcată la gură, bucurându-se că și-a luat mama văduvă și a dus-o la un party ca să fie violată (!?!), m-am întrebat, ca mulți alți spectatori, dacă aceasta este direcția dramaturgiei și spectacologiei moderne? Nu resping nimic nou, însă există, de când lumea, o măsură în toate, chiar dacă unii consideră că nu înțelegem mesajul unui asemenea gen de teatru...

Read more: De ce ocolesc regizorii români dramaturgii autohtoni?

Unica piesă a lui Kundera, un minunat spectacol la Brăila

…Romancier de talie europeană, tradus în multe limbi, premiat, cehul Milan Kundera (87 de ani) a scris și o piesă de teatru - „Jaques și stăpânul lui”, o piesă a lui (cum a insistat nu o dată!), nu o dramatizare după romanul filosofic al lui Diderot intitulat „Jaques fatalistul și stăpânul lui”. O piesă ca un „Omagiu lui Diderot” al vocii sonore, marcante a condamnării invaziei sovietice în Cehoslovacia anului 1968 (element amintit într-un scurt, dar grav monolog radiofonic la început de spectacol). Scriitorul francez propunea în romanul său cinci povestioare despre dragoste, erotism și trădare în „Epoca luminii” din secolul al XVIII-lea, Kundera duce jocul mai departe, într-un fel sarcastic de „varațiuni la arta variațiunilor”, cu trimitere la lumea contemporană, „putredă”, cum preciza din plecare în monologul radiofonic. Parabola acestei comedii cu final tragic (spânzurarea lui Jaques) prinde de minune vremurilor noastre, unde „mersul înainte este oriunde”, chiar dacă personajele, adică noi, cei de azi, în costume de epocă, cu ochelari și încălțări moderne, ne învârtim în cerc, mai mult în haos, cum inspirat citește scenic piesa redutabilul regizor Cristi Juncu în spectacolul montat la Teatrul „Maria Filotti” Brăila (director Lucian Sabados). Iubirea, adulterul, prietenia, trădarea, lașitatea, imoralitatea, lipsa de sens sunt de când lumea aceleași, acolo sus, la nivelul stăpânilor, și jos, la starea slugilor.

Read more: Unica piesă a lui Kundera, un minunat spectacol la Brăila