Main menu

header

Şi Dramaturgia Română onorează Centenarul!

…Dramaturgia română reprezintă, cu unele excepții, un subiect de care multe teatre nu se preocupă. Regizori, mai ales, și directori de teatre afirmă, cu o condamnabilă nonșalanță, că nu există texte românești, fără ca ei să le fi căutat, citit și promovat. Una dintre frumoasele excepții o reprezintă un actor, regizor și director de teatru, Petru Hadârcă, omul care conduce pasionat Naționalul „Mihai Eminescu” din Chișinău. După ce a aruncat un minunat Pod de teatru peste Prut între Naționalul Nr. 1 din Basarabia și Prima Scenă românească, Naționalul bucureștean, condus de Ion Caramitru, acum se pregătește de a IV-a Reuniune a Teatrelor Naționale din România și Republica Moldova. Cele șapte Teatre Naționale din România (București, Iași, Cluj, Târgu Mureș, Sibiu, Craiova și Timișoara) și trei Teatre Naționale din Basarabia, două din Chișinău („Mihai Eminescu” și „Satiricus I.L. Caragiale”) și unul din Bălți („Vasile Alecsandri”) se vor întâlni, toamna ce vine, în perioada 18 septembrie - 1 octombrie, în Basarabia, la a IV-a Gală. Una cu totul aparte, numai cu texte românești, un respectuos Onor pentru Centenarul Marii Uniri!

Read more: Şi Dramaturgia Română onorează Centenarul!

„Când s-o-mpărţit norocu’“

...De vremuri, ținutul Balcanilor a fost unul aparte, la porțile Orientului, cu timp mereu fierbinte, pe un „butoi cu pulbere”, cu violențe și trădări, trame, drame fără sfârșit. De unde și cultura zonei, trepidantă, cu dramatism și șarm anume. Există și o Dramaturgie a Balcanilor, dezvoltată mai târziu decât muzica, dansul sau romanul, dar cu un aer inedit căutat de europeni. Unul dintre dramaturgii Balcanilor, mult jucat în lume, este macedoneanul Dejan Dukovski, născut în 1969, la Skopje, prezent cu succes și pe scene din România. Scriitorul pentru care „Balcanii nu-s morți” a apărut, acum patru ani, pe scena Naționalului bucureștean, cu piesa tumultuoasă „Butoiul cu pulbere”, o tragicomedie neagră, dintr-un univers balcanic dur, în limbaj și gest, cu viața sub violență, în umbra crimelor absurde. Totul e tensionat, nu mai are sens, e un fel de „joc al vieții și al morții” în Sud-Estul Europei din postcomunism. În spațiul acesta balcanic, unde veselia însoțește drumul spre groapă, unde muzica și dragostea de viață reprezintă un mod de a fi, clipa se află în așteptarea unei mici scântei ca totul să devină explozie și implozie. Cu acest sentiment am privit, la premieră, în 2014, spectacolul de profunzime realizat de Felix Alexa pe întâia scenă a țării, jucat cu patos de Răzvan Vasilescu, Marius Manole, Marius Bodochi, Crina Semciuc, Alexandra Sălceanu, Victoria Dicu etc.

Read more: „Când s-o-mpărţit norocu’“

Capitala-ntreagă, ca o fermecătoare scenă de Teatru!

…În ultimii ani, România a descoperit bucuria Spectacolelor stradale. De teatru-teatru, teatru-circ, teatru-muzică, pantomimă, teatru de păpuși (unele uriașe), statui vivante, teatru pe apă, spectacole care, fiind fără plată, atrag un număr record de spectatori de toate condițiile sociale și educă gustul estetic, în special al tinerei generații. Vara, în timpul Marelui Festival de Teatru de la Sibiu, orașul de pe Cibin devine o Scenă uriașă plină de care alegorice, de povești fermecătoare, așteptate cu interes enorm și aplaudate ca atare. „Moda Sibiu” - spectacole stradale cu trupe de elită din lumea-ntreagă a încântat orașele Baia Mare, Bacău, Constanța, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște și Capitala țării...

Read more: Capitala-ntreagă, ca o fermecătoare scenă de Teatru!

Frumoasă Zaraza, cine te-a întristat?!

...Rar mi-a fost să merg atât de interesat la un spectacol și să plec abătut! Spectacolul în cauză se numește „Zaraza” și este producția Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești. Cauzele interesului major? În primul rând, timpul cu parfum din istoria muzicii românești interbelice pe care o promitea „Zaraza”, cântecul tinereții părinților mei, cu inserții rare din Zavaidoc și Cristian Vasile, pe care îi ascultasem la patefonul tatălui. Apoi, Secția de revistă a teatrului prahovean, una de valoare și de tradiție, prin anii ’70 fiind fără egal în domeniu! Atrăgea și numele regizorului, Răzvan Mazilu, „pionier al dansului contemporan în România, artist complex, coregraf, regizor, cu o gamă largă de genuri artistice: de la dans la teatru, de la clasici la musical, de la cabaret la operă”, cum îl caracteriza interesantul caiet-program al spectacolului. Îl aplaudasem pe valorosul Răzvan Mazilu la finele unor musicaluri („Cabaret” și Cartea Junglei”, la Teatrul German de Stat din Timișoara; „West Side Story - Manifestul unei generații”, la Odeon). Acum, la timona unui spectacol de revistă. Care, după scenariul dramaturgului-actor Dumitru Chirilă, avea să pornească spectaculos, în decorul Ioanei Smara Popescu și producția muzicală a lui Alexei Țurcan, Răzvan Mazilu semnând regia, coregrafia și costumele.

Read more: Frumoasă Zaraza, cine te-a întristat?!

„Colonelul şi păsările“ visând la „bastonul de General“!

...Îmi place să descopăr noi actori și regizori, tineri cu talent, pasiune și speranțe, fiecare visând la „bastonul de General” aflat în ranița fiecăruia, care, nu-i așa, într-o bună zi... Un asemenea tânăr am aplaudat cu bucurie într-un recent spectacol prezentat de Teatrul „Ariel” din Râmnicu-Vâlcea în „Ariel Inter Fest”, Festivalul Internațional ținut în perioada 17-21 iunie, în Zăvoi. Spectacolul, „Colonelul și păsările”, un text excepțional al bulgarului Hristo Boicev, jucat în mai toată lumea. L-am văzut și la noi, la Teatrul Bulandra, și, acum doi ani, la Teatrul Independent „Coquette” din București. Este o piesă tulburătoare, cu povestea unor pacienți dintr-un spital de boli mintale, care, de la un rătăcit colet cu uniforme ONU, cred că au interceptat un semn militar și decid să-și facă propria armată ca să plece cu ea la Strasbourg pentru a se înrola în Forțele Națiunilor Unite! Comică și tragică, această pregătire de... exod al nebunilor, într-un M.A.S.H. cu iz balcanic, nu-i decât visul de evadare dintr-o realitate-închisoare, dintr-o societate în care individul este uniformizat, depersonalizat treptat, dar total.

Read more: „Colonelul şi păsările“ visând la „bastonul de General“!

În patru Festivaluri de teatru, doar o piesă românească şi o dramatizare!

…Mai și iunie au fost (și ele) luni bogate în tot felul de Festivaluri de teatru. Cele mai multe cu spectacole de ținută, chiar dacă unele s-au repetat în ultimii ani pe la mai multe Gale. Din păcate, în mai toate aceste Sărbători ale Teatrului desfășurate în România găsim foarte rar dramaturgia autohtonă!... „Subiectul” nu este nou, dimpotrivă, dar cu atât mai mult el devine dureros, vinovații fiind selecționerii festivalurilor și mulți directori de teatre din țara noastră pentru care dramaturgia românească pare o corvoadă, dacă ei admit, cumva, că ea există!

Read more: În patru Festivaluri de teatru, doar o piesă românească şi o dramatizare!

Neconvenţional nu înseamnă neînţeles!

…Nu mă număr printre fanii neconvenționalului, ceea ce nu mă împiedică, însă, să urmăresc și astfel de spectacole, considerând că unele pot etala forme novatoare în arta spectacolelor. Cu condiția să nu eludeze logica elementară, „măsura în toate”, bunul-simț. În context, recentul Festival Internațional de Teatru ATELIER 25, sau Gala Teatrului Altfel, de la Baia Mare, cu lumini și umbre în aria neconvențională. De la spațiul de joc la modalitățile de tratare.

Read more: Neconvenţional nu înseamnă neînţeles!

Ineditul, încântătorul „Teatru’n şură“!

...Astăzi, teatrul nu se mai joacă doar pe scenele clasice. Este la modă explorarea a tot felul de spații neconvenționale. Unul dintre ele l-am descoperit în cadrul celui mai vechi Festival Internațional de Teatru din România, ATELIER 25, la Baia Mare. În Muzeul de Etnografie, într-o șură numită „Valea Vinului”, printre lavițe de lemn, ștergare, cu spectatori de toate vârstele stând pe baloți de paie, sub cerul liber, am urmărit realmente un încântător spectacol de teatru clasic, „Doctor fără voie” de Moliere, cu actorii jucând la teatre din București, din Ploiești, din Târgu Jiu, din Târgoviște, cu regizor profesionist, Victor Olăhuț, angajat al Teatrului din Baia Mare, după ce a montat și la Naționalul din Cluj, oraș unde a terminat facultatea la clasa regretatei Mona Chirilă.

Read more: Ineditul, încântătorul „Teatru’n şură“!

Veşnic tânărul „Bibliotecar“ şi cel mai vechi Festival de Teatru din România!

…În bogatul evantai al Festivalurilor de Teatru din România, unul ocupă un loc absolut aparte. În primul rând, este cel mai vechi, debutând la 19 octombrie 1992. Teoretic, ar fi trebuit să participăm, vara aceasta, la Teatrul Municipal Baia Mare (1-9 iunie), la a 26-a ediție. Numai că Festivalul Internațional de Teatru ATELIER și-a aniversat, în încântătorul Maramureș, un sfert de veac de existență!... El a fost ctitorit de un dramaturg de elită la Sf. Gheorghe, unde s-au produs 10 ediții, ca, în obiectiv statut itinerant, s-a văzut mutat să fericească și spectatorii în Teatrul Turn din Sighișoara (orașul natal al creatorului acestui Festival-Altfel!), la Baia Mare, Satu Mare, iarăși la Sf. Gheorghe, iar acum, sub Dealul Florilor, în Maramureș, să sărbătorească un sublim Sfert de veac.

Read more: Veşnic tânărul „Bibliotecar“ şi cel mai vechi Festival de Teatru din România!

Prea multe Festivaluri de teatru?

...Nu o dată, în ultimii ani, am auzit păreri conform cărora în România se desfășoară prea multe Festivaluri de teatru! Nu am fost niciodată de acord cu un asemenea punct de vedere, fiind convins că numărul mare al Evenimentelor teatrale reprezintă vitalitatea scenei românești și în condiții materiale nu tocmai de lăudat. Consider, chiar, că orice Festival de teatru, mai ales cele cu participare internațională, poate contribui la dezvoltarea imaginii actuale a Teatrului românesc, unul dintre puținii mesageri de top ai României în lume, dar și la realizarea unui mic boom financiar în orașele respective, pornind de la folosirea hotelurilor, a restaurantelor, la vizitarea muzeelor și la vânzarea de suveniruri. Dacă însă avem ceva de discutat, atunci, firește, planificarea este cea care lasă de dorit, în unele cazuri existând Festivaluri care își suprapun destule zile, carență nesemnalată în premieră. Ca argumente, să aruncăm o simplă privire spre primăvara și vara Festivalurilor de teatru ținute în România...

Read more: Prea multe Festivaluri de teatru?

„Oamenii lui Shakespeare“ l-au încoronat cu Premiul UNITER pe... Publius Ovidius Naso!

...În 7 mai, ziua când Steaua, în 1986, se încorona Regina Europei, la Sevilla, în 7 mai anul acesta, voiam să spun, la ultima Gală UNITER care, în an Centenar, nu putea avea loc decât la Alba Iulia, orașul Marii Uniri, Premiul pentru Cel mai bun spectacol radiofonic a fost atribuit producției „Ovidiu-Exilatul de la Pontul Euxin”. Bijuteria de spectacol radiofonic, realizată în cadrul Proiectului „Biografii, Memorii”, coordonat cu har de Magda Duțu, a avut drept autori principali doi... „oameni ai lui Shakespeare”: Emil Boroghină, printre multe altele și ctitorul vestitului în lumea-ntreagă Festival Shakespeare, ce se ține, din doi în doi ani, în România, și remarcabilul regizor Gavriil Pinte, care tocmai a văzut încununată, primăvara aceasta, la Teatrul „Regina Maria” din Oradea (sub directoratul lui Daniel Vulcu), o trilogie shakespeariană rară, cu inteligente inserții de George Banu: „Hamlet”, „Lear”, „Macbeth”.

Read more: „Oamenii lui Shakespeare“ l-au încoronat cu Premiul UNITER pe... Publius Ovidius Naso!