de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Din start trebuie lămurit un lucru: astăzi este greu să ne pronunţăm în privinţa lui Karl Marx fără să cădem în capcana de a-l considera autorul moral al crimelor comunismului. Marx a polarizat atât admiraţia, cât şi furia tuturor, fiind, în acelaşi timp, „eliberatorul celor asupriţi” şi profetul mincinos. După 1989 s-a trecut brusc, masiv, fără nicio nuanțare, la satanizarea marxismului, marele filosof german - pentru că asta fost Marx, indiferent de implementarea dezastruoasă a teoriei sale -, considerat o minte genială până în 1989, a fost doborât fără menajamente de pe soclu şi gratulat cu cele mai jignitoare epitete, de la „imbecil” la „criminal”. S-a trecut rapid dintr-o extremă într-alta, fenomenul marxist primind etichetări total opuse, în funcţie de regimul din care este privit. Dacă în timpul orânduirii socialiste multilateral dezvoltate era cel mai mare gânditor al tuturor timpurilor, după 1989 a fost aruncat la groapa de gunoi a istoriei. De la filosofia de construire a viitorului luminos pentru muncitori și țărani, ideologia revoluţionară a lui Marx, menită să schimbe în bine umanitatea, s-a transformat peste noapte în doctrina demonizată şi trimisă, cum spuneam, la gunoi. Nu trebuie uitat însă un adevăr simplu și dureros: ideile lui Karl Marx nu au fost criminale, criminal a fost modul lor de implementare, de întrebuinţare. Pornind de la acest adevăr indubitabil, să vedem cine a fost „geniul criminal” al secolului al XIX-lea.
Read more: Karl Marx De la „geniu“ la „criminal“