Editoriale

Ziua Dramaturgiei Româneşti!

…După zbuciumul de 18 luni al unor oameni (patru la număr) cu sufletele vibrând pentru Teatru, o nobilă și inedită Idee a devenit realitate: data de 13 noiembrie a fost decretată prin lege, adoptată de Parlamentul României, Ziua Dramaturgiei Românești! 13 noiembrie 1884 - ziua premierei absolute, la Teatrul Național București, a celei mai cunoscute și jucate piese a lui Ion Luca Caragiale – „O scrisoare pierdută”. Anul aceasta, peste o săptămână, se va sărbători întâia oară Ziua Dramaturgiei Românești, omagiu adus unor pleiade de minunați autori dramatici români. De la Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, la Camil Petrescu, Lucian Blaga, Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Mihail Sebastian, Victor Eftimiu, de la Eugene Ionesco, Marin Sorescu, Teodor Mazilu, Dumitru Solomon, Iosif Naghiu, Ion Băieșu, Tudor Popescu, Horia Lovinescu și alții, de la valoroșii autori în viață - Dumitru Radu Popescu, Matei Vișniec, Dinu Grigorescu, Doru Moțoc, Viorel Cacoveanu, Mircea Radu Iacoban, Cornel Udrea, Horia Gârbea, Lucia Verona, Lia Bugnar, Olga Delia Mateescu, Saviana Stănescu etc., la talentata generație actuală, nu prea susținută de cei în drept! În fond, Ziua Dramaturgiei Românești vizează promovarea, nu marginalizarea autorilor noștri dramatici de directori de teatru, regizori, Ministerul Culturii și Identității Naționale, UNITER, Primării, Consilii Județene. Să nu uităm că Teatrul reprezintă, împreună cu Sportul, un ambasador de ecou al României în lume! Iar Teatru fără Dramaturgi nu există!

Read more: Ziua Dramaturgiei Româneşti!

Toamna se numără Festivalurile!

...Lumea noastră teatrală a fost lovită, și ea, aproape paralizant, de fatidicul Buget ce s-a tot rectificat, încât mai toți au rămas blocați! S-au abandonat Proiecte, noi premiere, s-au anulat turnee. Și, totuși, unde există Iubire de profesie, de nobila Artă a Spectacolului de Teatru, se produc veritabile minuni! Una dintre aceste incredibile supraviețuiri o reprezintă Festivalurile de Teatru din România, superbe Gale de Frumos, cu tradiție și ecou, chiar internațional. Cu sacrificii teribile, cu reducerea numărului de Evenimente, ba și renunțarea la Reuniune (aplaudatul „festCo”, al Teatrului de Comedie, nu s-a mai ținut în luna mai!), într-un sufocant regim de austeritate, Festivalurile de teatru au mers mai departe și în condiții ca și imposibile. Iau, spre argumentare, și laude, numai Toamna aceasta, încă vibrantă. Un minunat Anotimp al Festivalurilor, spre care, încântat, privesc fugar în ordinea intrării în Scenă.

La „Nottara“, reîntâlnire cu „Fiul cel mare“, după 42 de ani!

…Despre dramaturgul rus Aleksandr Vampilov s-a spus (și scris), de cum a apărut în lumea literară (în 1965, cu „Adio în iunie”), că va fi urmașul marelui Cehov! Chiar dacă a scris doar câteva piese: „Fiul cel mare” (premiera în 1969, la scurt timp ecranizarea!), „Anecdote provinciale”, „Vânătoare de rațe”, „20 de minute cu Îngerul”, „Casa cu fereastra spre câmp”, „Vara trecută la Ciulimsk”. În august ‘72, însă, pe când sărbătorea numai 35 de ani, s-a înecat în lacul Baikal! O „anecdotă provincială” zicea că a murit nu pentru că n-ar fi știut să înoate, ci pentru că nu a fost lăsat să înoate! Așa a revenit multora în minte acea replică tăioasă „S-a întâmplat ceva cu noi! Ne-am sălbăticit!”, din „Întâlnire cu Îngerul”! Și faptul că tatăl lui, intelectual rasat, a fost condamnat și împușcat pe când Aleksandr avea doi ani! Erau vremurile cumplite stârnite de Stalin și poliția lui secretă!

Caietul-Program, cartea de vizită a fiecărul Spectacol!

…De prin anul IV de facultate, la sugestia fermecătorului dascăl Dan Grigorescu, nu merg la un spectacol de teatru fără să-mi procur Caietul-Program, aprofundat după reprezentație. El este cartea de vizită a fiecărui spectacol, inițierea necesară a unor noi spectatori. Sub acest aspect, în pofida crizei financiare, teatrele noastre stau foarte bine, semn că secretariatele literare își fac datoria din plin. Am geamantane cu aceste minunate ghiduri teatrale și mi-e greu să fac ierarhizări. TNB, „Odeon”, „Nottara”, „Comedie”, „Bulandra”, „Excelsior” și alte teatre oferă veritabile minireviste despre creatorii spectacolului, pornind de la dramaturg, piesă, la regizor, actori și „armata nevăzută” din spatele fiecărei producții. Excepția o oferă Teatrul Metropolis, care, ca un paradox, la lunga sa serie de spectacole excelente semnate Victor Ioan Frunză, onorează spectatorul doar cu distribuția pe o foaie!

Cronica pe care am scris-o plângând!

...Un răvășitor Spectacol a deschis a V-a ediție a Galei Teatrelor Naționale Românești, la Naționalul „Mihai Eminescu” din Chișinău: „Dosarele Siberiei”, în regia uluitoare a lui Petru Hadârcă (și scenarist remarcabil alături de Mariana Onceanu, veritabil arheolog al textelor și surselor din vremea „Calvarului roșu”), într-o supermontare, policromă și polifonică, o producție de zile mari a Naționalului „Mihai Eminescu”, în pragul secolului de demnă exis- tență, din 2021! Am urmărit în Lacrimă grea o fantastică recuperare nefardată a inumanei Istorii trăite de frații de peste Prut în teroarea sinistră a Călăului Stalin, cel care îi ura pe românii din Basarabia, ca și pe baltici, condamnându-i la un Iad inimaginabil: deportări masive, în Siberia și Kazahstan, privarea de limba, cultura română, de valorile naționale, confiscarea gospodăriilor, dizolvarea familiilor, spre anihilarea rezistenței antisovietice!... În Lacrimă tremură sufletul și acum, la 21 zile de la Premieră, când încerc să aștern o minicronică la un Eveniment teatral zguduitor, văzut exact la 70 de ani de la cea mai cumplită noapte a deportărilor, 12 spre 13 iulie 1949, când 35.796 de moldoveni au fost izgoniți, din casele, satele lor, în Infernul Alb numit Siberia!

La Fest(in), ca şi la „război“, numai înainte!

…Sigur, titlul acestui material poate duce cu gândul la vechea vorbă românească „La plăcinte, înainte, la război, înapoi”! Din fericire pentru Thalia, în vremuri de restriște, când o feroce criză financiară nu se mai termină, iar eternul buget se tot rectifică… negativ, există și minunați oameni de teatru care s-au aliat nu doar pentru Sărbătoare, ci și pentru un veritabil sublim „război” de supraviețuire. Laud acest lucru, acum, când, într-o conferință de presă, tenacele director al „Teatrului de pe Bulevard”, Marinela Țepuș, a declarat oficial: a VII-a ediție a Festivalului Teatrului Nottara, intitulat inspirat „Fest(in) pe Bulevard”, se va desfășura în perioada 11-20 octombrie 2019! O ediție în condiții de criză, de turneu, în care, pornindu-se de la reciprocități trainice între teatrul bucureștean și altele din țară, Capitală, ba și din străinătate, invitații își achită cheltuielile de transport și nu cer onorarii pentru participare. Semn cert că această ediție poate fi numită Gala Solidarității!

Gala Teatrului-Document şi suferinţele Istoriei invizibile

…Când, acum cinci ani, inspiratul actor și regizor Petru Hadârcă, freneticul director al Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, a propus „Reuniunea Teatrelor Naționale Românești”, veritabilă Gală a Limbii Române, puțini ar fi crezut că Ideea va deveni repede Tradiție, un Fenomen încântător cu cele șapte Teatre Naționale din România (Iași, București, Sibiu, Târgu Mureș, Craiova, Cluj și Timișoara - ultimele două absente la ediția 2019!) și trei din Basarabia („Mihai Eminescu” și „Satiricus I.L. Caragiale” din Chișinău, „Vasile Alecsandri” Bălți), plus Teatrul Național Radiofonic București. Anul acesta, aria Galei Teatrelor Naționale s-a îmbogățit cu participarea Serbiei, prin „Scena Română” a Teatrului Național „Sterija” Vârșeț, care a prezentat piesa actuală „Adolescentul din duba cu sentimente de unică folosință”. Prezența în premieră absolută a trupei din Vârșeț nu ar fi fost posibilă fără eforturile Centrului Internațional de Cultură și Arte „George Apostu” Bacău, în special ale directorului său Gheorghe Geo Popa, susținător cu patos al Limbii Române, oriunde ar răsuna ea.