Editoriale

Monica Davidescu, Petre Moraru şi „memoria afectivă“

...De-a lungul deceniilor, am participat la multe Spectacole-lectură, mai ales ale confraților dramaturgi din Capitală. Pe vremea regretaților Mircea Ghițulescu și Iosif Naghiu, o lectură la Clubul Dramaturgilor echivala cu o remarcabilă lecție pentru un autor dramatic, prezentarea cu actori profesioniști a textului, discuțiile la obiect, critice și argumentate, îmbunătățind multe piese. Din păcate, și acum, puține dintre textele care s-au bucurat de Spectacole-lectură au ajuns pe scenă, unele fiind bune. În ultimii cinci ani, să zicem, numărul spectacolelor-lectură a scăzut, ba și valoarea acestor întâlniri-premisă pentru montarea unui număr, minim și el, de piese!... Multe asemenea eventuale repetiții pentru o visată urcare pe scena profesionistă par uneori o simplă bifare a evenimentului, absența unui regizor profesionist care să structureze materialul pentru întâia ieșire la public, ca și lipsa unui interes major al actorilor găsiți cu greu pentru „lectura” cu spectatori fac din visata premieră o „Fata Morgana”, cum sună titlul unei excelente piese a regretatului Dumitru Solomon. Sigur, există și excepții...

Dor de Teatrul Românesc!

...Am petrecut 40 de zile, îndrăgostit nebun de Dallas, unde, neașteptat, simți că respiri şi Cultură. Orașul în care a fost asasinat Kennedy (23 noiembrie 1963; ca și... Urmuz, tot cu un glonț, dar tras de el, cu 40 de ani mai devreme!) are 200 (!) de sateliți, altfel zis orășele moderne, cu între 80.000 şi 350.000 de locuitori din mai toată lumea, în care Sportul și Cultura sunt preocupări importante. Într-o asemenea cetate mică, Richardson, am întâlnit o „Companie a Repertoriilor Teatrale” menită să dezvolte profund Teatrul în aceste locuri, stimulând creațiile proprii şi aducând trupe de ecou, inclusiv de pe celebrul Broadway newyorkez în săli ce pornesc de la 800 de locuri... La modă este, și aici, musicalul, dar am descoperit încântat că se acordă atenție și... teatrului zilelor noastre cu atâtea probleme. Mi-am propus să urmăresc „tripla” de premiere mult așteptată să deschidă anul la Dallas Theatre Centre: „Mica Femeie”, dramatizare după celebrul roman „Fiicele doctorului March”, vechi de 100 de ani, care a făcut furori și pe marele ecran; un musical inedit - „Mariaci Americani”, în care celebrii cântăreți mexicani sunt... femei, și o interesantă piesă „Conducta”, tratând viața și cultura tinerei generații americane! Din nefericire pentru mine, întâia Premieră avea loc în 7 februarie, după ce eu voi fi aterizat de o zi pe „Otopeni”!

Doamna „Monodramă“!

...În lumea teatrului românesc, monodrama sau „One man (woman) show”-ul este un gen dificil, de la scriitură la interpretare. Și, totuși, există un Festival de Monodramă, Gala Star, la Teatrul „Bacovia”, din orașul lui Alecsandri - Concurs de texte și de interpretare -, publicul fiind educat să vizioneze cu interes piese cu un singur personaj ce pot spune mai multe decât unele cu o duzină de actori.

„Prieten mi-e Platon, dar mai prieten îmi este adevărul“!

…Sintagma aceasta, atribuită lui Aristotel, discipolul lui Platon, ar trebui să fie „cartea de vizită” a fiecărui cronicar sportiv sau dramatic. După experiența de 35 de ani de comentator sportiv, nu pot fi altfel în hainele cronicarului de teatru. Știu, uneori, critica deranjează, cum am constatat și în Templul Thaliei, unde unii pun batista pe țambal în privința anumitor regizori, actori, dramaturgi, teatre. O povestioară despre Obiectivitate!... După un comentariu în direct la TVR, am fost luat de acasă (e drept, civilizat!) de trei civili (gradați la Securitate) și dus la Televiziune să fiu convins (și „pedepsit”!) că am greșit afirmând în comentariul meu că arbitrul Rainea a gafat validând golul victoriei „câinilor roșii”, dinamovistul Al. Nicolae marcând după un fault grosolan la Silviu Lung, portarul oltenilor! Din fericire, conducerea TVR a apărat adevărul evident și m-a felicitat! După o asemenea experiență, nu mă deranjează că unii regizori, actori sau directori de teatre nu mai răspund la salut, mă ocolesc, nu mă mai invită la spectacolele lor!

În Decalogul personal 2019, două super musicaluri!

… Nu este ușor să alegi din numai… 103 spectacole de teatru văzute într-un an, cel abia trecut, primele 10! Sigur, totul este relativ, discutabil, însă un punct de vedere trebuie să existe, chiar dacă unii îl pot acuza de subiectivism. Cu gândul curat, însă, fără vreo prejudecată, m-am încumetat să aleg un „Decalog personal teatral” al anului 2019. Nu voi alcătui un Podium, mă voi limita la a trece în revistă Spectacolele care m-au mișcat profund, dincolo de cele bazate pe texte românești la care m-am referit nu demult.

„Arcadia“ din zilele noastre sub numele „Portugalia“!

… „Et in Arcadia ego”, spuneau latinii, adică „Și eu am fost în Arcadia”, ca o nostalgie, un regret al Fericirii pierdute, în Grecia antică Arcadia fiind o regiune cu păstori fără prihană. Tărâmul idilic, de puritate sufletească, Raiul pământean, s-a înfiripat în imaginația oamenilor și sub forma Americii sau acel Eldorado al căutătorilor de aur. Horia Lovinescu a scris chiar o valoroasă piesă, „Și eu am fost în Arcadia”, jucată la „Nottara”, în 1971.

Dramaturgia română între cele 103 spectacole văzute în 2019!

… Eminentul meu profesor, titularul cursului „Istoria Artei și Literaturii Universale”, în anul IV, regretatul Dan Grigorescu, mi-a făcut o sugestie care a devenit nobil obicei. Fiecare spectacol de teatru vizionat îl trec într-un caiet voluminos, cu simple comentarii personale și note date regiei, scenografiei, actorilor, ca „spectator ca la teatru”, fără a uita de dramaturgul și cronicarul dramatic! De peste patru decenii mi-am umplut casa cu geamantane pline cu distribuții sau frumoase caiete-program ale spectacolelor vizionate. La final de an chiar acord acestei Arhive sentimentale un timp suplimentar de studiu și comparații la rece…