Editoriale

Dramaturgul, primul sacrificat!

...O veche axiomă spune că nu există spectacol de teatru fără dramaturg, actori și regizor, neignorând Publicul, altă condiție „sine qua non” a unei creații teatrale. Am întâlnit cazuri în care unul dintre factorii de bază ai Spectacolului fie a fost omis, fie sacrificat, cel mai adesea Dramaturgul. Dincolo de cuvinte, faptele!

„Aeroportul“ lui Ştefan Caraman

...Mă număr printre cei care cred în dramaturgia autohtonă, cam ocolită de regizorii români. Logic, încântat, la Festivalul de Teatru Independent „UnderCloud”, când publicul a aplaudat frenetic, chemând pe scenă și autorul, alături de ceilalți creatori ai spectacolului „Aeroport”! Autorul era Ștefan Caraman, dramaturg matur, cu har comic și știința relațiilor dintre personaje, care a irupt spectaculos, în 2006, prin câștigarea Concursului „Cea mai bună piesă a anului”, organizat de UNITER, cu textul „Colonia îngerilor”, ce avea să fie montat la Teatrul Mic! O piesă („Aeroport”, nominalizată de UNITER în 2009) dădea titlul trilogiei „Aeroport”, din care mai făceau parte textele „Ne vom revedea în anul care a trecut” și „Just call me Baby”... Acest interesant „triptic” dramatic al lui Ștefan Caraman a avut un destin fericit. I s-au jucat toate cele trei piese, câte una în fiecare an, cu mare succes, la Naționalul timișorean, în regia plină de patos a lui Ion-Ardeal Ieremia, care l-a încântat și pe dramaturg prin montarea în ton cu arderea sa!... Cele trei texte dramatice l-au inspirat pe regizorul Ovidiu Căița la un scenariu cu titlul „Praga. Ultimul zbor”, ce a urcat pe scena Teatrului „Jean Bart”, din Tulcea natală a dramaturgului.

Magia Teatrului Naţional Radiofonic

…Vara aceasta, într-o noapte fără somn și fără niciun interes la tv, am redescoperit bucuriile adolescenței, când zorile îmi băteau în geam, în timp ce ascultam, încântat, tot felul de posturi de radio. Printre ele, negreșit, și Teatrul Radiofonic, veritabilă școală pentru un viitor dramaturg. Vara aceasta, în 2017, când trecuse bine de miezul nopții, am recunoscut, deodată, vocea inconfundabilă a unei Doamne a Teatrului Românesc, Carmen Stănescu! Și imediat au venit replici dintr-o piesă celebră („Gaițele”, de Alexandru Kirițescu). A fost o noapte fermecată, mai ales că, la finele spectacolului de teatru radiofonic, înregistrat în 1966, am aflat că ascultasem și vocile de aur ale unor nume sacre ale scenei românești: Silvia Dumitrescu-Timică, Nineta Gusti, Eugenia Popovici, Stela Popescu, Coca Andronescu, precum și a inegalabilului Alexandru Giugaru… Din acel 8 iulie, acest an, Teatrul Național Radiofonic m-a făcut sclavul lui fericit. Ascultând, de atunci, atâtea piese celebre, unele dramatizări necunoscute, reîntâlnind voci din Panteonul Teatrului Autohton. Curs de dramaturgie și de istorie a spectacologiei românești!

Scena-ntreagă e o sublimă poezie

…Într-o sâmbătă în care părea că Bucureștiul s-a topit sub vipia verii, am renăscut, miraculos, în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române (director Ioan Cristescu), din strada Crețulescu. Nu atât datorită umbrei unui falnic castan, cât, în special, unui Spectacol rar, „Poeți-Actori. Actori-Poeți” (Theodor Danetti și Emil Botta), altă Idee minunată a directorului Teatrului Evreiesc de Stat, eminenta Actriță Maia Morgenstern. O seară vis de fericire, scrisă în lacrimă de Reqviem, în sublimul versurilor și ecoul divin al muzicii de Bach, Prokofiev, Paul Constantinescu, Brahms, Offenbach, Pablo Casals („Song of the Birds”), înnobilate de violoncelul lui Sergiu Marin. Spectacolul, alchimie de inimi nobile, n-a fost doar unul comemorativ (Artistul emerit Theodor Danetti a urcat la îngeri, la 16 ianuarie trecut!), ci un tulburător jurământ de credință făcut Creației de Marea Doamnă a Teatrului Românesc, Maia Morgenstern, împreună cu trei admirabili colegi de la TES (Mirela Nicolau, Mircea Drâmbăreanu și Mircea Dragoman), coordonați artistic de Alinta Ciucă, transfigurați de „Măștile care spun adevărul” sau „Anticariatul unde se vând Adevăruri”…

Un Deceniu Independent!

...Teatrul independent a cunoscut o îmbucurătoare dezvoltare în ultimii ani și în România, neexistând mare oraș fără companii private. La București, o avalanșă de trupe independente, multe și cu actori, regizori de la teatrele de stat. Amintesc o parte dintre ele: Act, ARCUB, Unteatru (un trio de aur!), Godot Cafe, Luni de la Green Hours, Teatrul de Artă, Arena Gong, Teatrul de Foc, Compania D’Aya, Teatrul Apollo, Teatrul Arte dell’Animo, Point, Lightwave, Asociația Arena, Teatrul Educațional Replika, Întreprinderea de cultură Acrobatika, Centrul Coregrafic Independent, Centrul Național al Dansului, „Grivița 53” - ultima creație a remarcabilului om de teatru Chris Simion-Mercurian (regizor, dramaturg, ctitorul acestui Festival, animator de elită). Teatrele de mai sus se regăsesc, cu altele, în Ediția Jubiliară (a X-a) a valorosului Festival de Teatru Independent „Undercloud”, găzduit, vara aceasta (22-31 august), în modernul complex teatral ARCUB - Gabroveni!

Festivalurile sunt făcute şi pentru spectatori, nu-i aşa?!

…Nu o dată am afirmat că numărul mare al Festivalurilor de teatru în România este un fenomen absolut tonic. Pentru mișcarea teatrală și pentru public. Un Festival devine, în fiecare oraș-gazdă, înainte de startul Evenimentului, o Sărbătoare pentru care organizatorii și Măria Sa Spectatorul se pregătesc cu multă emoție și interes. La entuziasmul spectatorilor trebuie răspuns pe măsură, încât „Privitorul ca la teatru” să plece de la Festivalul din orașul său îmbogățit sufletește și intelectual. În cea mai mare parte, Festivalurile se ridică la măsura așteptărilor spectatorilor. Și, totuși, au notat, în ultimul an, unele nesincronizări nedorite…

La Râmnicu Vâlcea, Festivalul care a fascinat copiii!

…Festivalul de teatru „Ariel Râmnic Fest”, ajuns la ediția a VII-a (25-29 iulie), s-ar fi putut numi foarte bine „Fascinația Copiilor”! Pentru că această Gală organizată de Teatrul Municipal Ariel și Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a însemnat o splendoare în Parc pentru cel mai tânăr public de pe malul Oltului. Începută în fiecare dimineață la ora 10:00, când superbul Parc Zăvoi devenea o încântătoare carte vie cu povești, cu participarea elevilor, preșcolarilor, a părinților și profesorilor. Ateliere de creație pentru copii, concursuri, spectacole oferite de actori locali, compania de teatru „Animis” din București, spectacole stradale (în fond, pe aleile Zăvoiului, la „Bârlog”, unde s-a aflat, cândva, ursul din mini-Grădina zoologică!) ale trupei clujene „Famous Art”, cu „Statui în levitație”, „Bufonii regali”, „Regatul de foc” sau „Ocolul Pământului în 80 de… umbre”, oferit de Teatrul de umbre din Capitală. De altfel, Festivalul de la Râmnicu Vâlcea s-a deschis în Sala cinematografului „Geo Saizescu” (Sala mare a Teatrului Ariel!), cu fermecătorul spectacol „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele”, după Matei Vișniec, în regia lui Ioan Brancu, prezentat de renumitul Teatru Țăndărică din București, mai dinamic ca la Premieră. Și tot în sală, pentru copii, „Cenușăreasa”, după Frații Grimm, în regia lui Alin Păiuș, producția teatrului gazdă. La care s-au adăugat spectaculoasele parade ale celor mari și celor mici, în Zăvoi și prin tot orașul…