de Valentin Țigău
În Apusul Europei, se numește „ghildă” - etimologic provenind din limbile germanice nordice (scandinave) - în vreme ce prin părțile noastre de lume originile slave s-au impus, astfel că forma familiară românilor este cea de „breaslă”. În fond, este vorba despre același lucru: o asociație profesională a meșteșugarilor medievali. Cercetătorul, istoricul, lingvistul sau omul simplu și curios se vor raporta și la alți termeni, care au evoluat, s-au etalat ori au fost uitați de-a lungul vremurilor: „fraternitas” ori „frăție” sau „confrerie” (cu certă etimologie latină), „esnaf” pentru popoarele turcice (ori influențate de acestea, așa cum au fost, un timp, și principatele române Valahia și Moldova), de exemplu. Dincolo de munți, în arcul interior al Carpaților, și mai cu seamă în spațiul germanic transilvănean, au funcționat, probabil, și termenii germanici, precum „zumft” și „zech”.
Read more: Un muzeu despre istoria meşteşugurilor din cetatea săsească Casa Breslelor din Sighişoara